Lumina lumânării aprinse la căpătâiul celui care urmează să treacă în neființă este pe lângă simbolul luminii veșnice care urmeaza să îl călăuzească in Lumea de Apoi, este si simbolul faptelor bune pe care persoana respectivă le-a făcut de-a lungul vieții.
Pentru cei care au murit fără lumânare acest lucru nu este o primejdie în Viața de Apoi dacă duc cu ei lumina faptelor bune săvârșite în timpul vieții de pe pământ.
Există anumite superstiții legate de ce trebuie făcut pentru sufletul celui care a murit fără lumânare:
- se dă preotului care îngroapa decedatul un cocoș negru
- la parastasul de 6 săptămâni se da o candelă pomană
- mulți cred că pomenile trebuie să fie făcute sâmbăta
– toate acestea sunt doar credințe din popor și nu sunt menționate în cărțile bisericești.
